Este tatăl un partener potrivit la naștere?

Eram convinsă acum câțiva ani că locul partenerului este fără echivoc în sala de așteptare. Vedeam femeia în travaliu ducând o luptă, cu sistemul, cu ea, să dea viață. Un proces închis ochilor bărbatului, care mai târziu avea să fie capabil să o vadă în toate rolurile ei fără a o asocia irevocabil cu o anumită scenă brutală. Așadar, în acest tablou promovat ani la rândul de media, femeia intra pe o ușă și îi livra acestui bărbat nerăbdător din sala de așteptare un copil roz.

Puțin mai târziu am observat cum spitalele private fac loc partenerului în sala de travaliu sau în spatele unui geam în timpul cezarienei, dar mintea mea n-a reușit să schimbe paradigma. N-am simțit vreo clipă că partenerului i-ar fi utilă experiența unei intervenții chirurgicale sau că cineva ar beneficia de prezența lui neputincioasă în fața agoniei travaliului. Am rămas blocată în ideea că femeia este cea care trece prin acest proces, iar dacă nu o poate sprijini în vreun fel, partenerul este mai bine să nu asiste, pentru binele amândurora.

Riscurile participării bărbatului la naștere

Internetul mărturisește o întreagă gamă de riscuri potențiale bazate pe experiența unor cupluri:

• Viața sexuală este serios sau iremediabil afectată
  

Pus în fața unor aspecte neatrăgătoare ale partenerei sau chiar dezugstătoare ale procesului, bărbatul rămâne blocat, ajungând, ca pe termen lung, să fie incapabil să mai simtă aceeași atracție sexuală față de femeia de lângă el sau chiar să nu mai fie deloc atras de ea. Acea notă de erotism și ezoteric asociată actului sexual este diminuată sau dispare complet. După experiența nașterii, unele cupluri ajung chiar la divorț.

• Depresia post-natală în rândul bărbaților

Neputința pe care o simt în timpul travaliului sau brutalitatea scenei nașterii i-au condus pe unii bărbați incapabili să-și gestioneze emoțiile către depresie. Din păcate, fiind puțin documentat subiectul și ei nedorind să se afle sub lupă într-o perioadă care nu pare despre ei, îi fac să ascundă emoțiile sub aparența unor afecțiuni fizice și să lase un capitol din viața lor în întuneric.

• Un travaliu mai lung și mai dureros

Nereușind să se relaxeze complet pentru a susține mama în timpul nașterii, tatăl creează premizele transmisterii adrenalinei, care împiedică completa detașare a neocortexului femeii și progresul travaliului.

Cuplul care poate trece prin experiența nașterii împreună

Într-adevăr, este greu de analizat riscurile fără a avea întreaga imagine a unui cuplu, fără a ști dacă erau vulnerabili înainte de proces și dacă nașterea a fost o situație ca oricare alta care a generat un răspuns nefavorabil. Cu toate acestea, îmi este clar că nu orice cuplu este potrivit să “nască” împreună. În primul rând este nevoie de un cuplu conectat, pe care anii în care își văd părțile bune, cât și părțile mai puțin bune îi pot aduce și mai aproape împreună. Acel cuplu conștient știe că viața te poate pune oricând în fața unor situații inimaginabile și folosește orice oportunitate pentru a se întări, nelăsând temerile să-i conducă. Este un cuplu puternic, în care partenerii se arată unul celuilalt așa cum sunt, fără a păstra o imagine distinctă de sinele lor autentic.  Se văd, se cunosc, se iubesc și se acceptă așa cum sunt. Blocajele apărute pe acest drum îi duc către redescoperirea unei alte laturi a sexualității, către creativitate și practici necunoscute.

Da, ideal ar fi ca bărbatul să fie capabil să navigheze cu ușurință pe tărâmul emoțiilor, dar realist este ca el să fie conștient și dornic de a crește într-o arie a vieții care nu-i este confortabilă. Un asemenea eveniment, cum este nașterea, pentru un bărbat angajat în descoperirea de sine, poate fi un context cu un potențial fantastic de creștere.

În al treilea rând, este nevoie de un cuplu care parcurge împreună pregătirea prenatală. Nașterea nu mai este un mister pentru niciunul dintre parteneri, își știu rolurile, sunt pregătiți și dornici în egală măsură să le facă față.

Femeia nu mai trece singură prin experiența nașterii, cuplul o face

O nouă imagine a apărut în viziunea mea după ce am citit poveștile nașterii femeilor din Ina May’s Guide to the Childbirth. Spre surprinderea mea, nașterea oferise  acestor mame oportunitatea “unei conectări cu partenerul pe care n-au mai simțit-o în timpul relației lor”, “unei tranziții a energiei sexuale către un alt nivel printr-un sărut dat în travaliu, care a părut venit dintr-un alt tărâm și care a alimentat următorii 30 de ani de căsnicie” sau “recunoștinței pentru sprijinul oferit într-un moment de pură vulnerabilitate”.

Niște femei trezite și curajoase au deschis spațiul sacru al nașterii pentru partenerii lor, rezervat generații la rândul femeilor, forțând ruperea tiparelor sociale care au redus masculinul la un rol pasiv, pentru a  închide un ciclu al celor doi ca fiind împreună părți indivizibile ale transmiterii vieții.

Pentru ca acest cuplu să pătrundă împreună misterul, nașterea avea nevoie să se așeze pentru femeie în firesc și natural. Nu un război care trebuie dus, o durere ce trebuie evitată pe cât posibil, o putere externalizată sistemului medical, ci ca pe o oportunitate pentru transformare, echilibrare, re-împuternicire, într-un context provocator, într-adevăr.

Astfel, femeia reușește să se lase cu totul pradă energiei feminine creatoare, fără să o judece, să încerce să o conducă sau să o blocheze. Ea devine un canal pentru ca viața să fie transmisă neobstrucționat prin el. La polul opus, bărbatul îi servește drept ancoră cu lumea materială guvernată de proceduri, tipare și etape. Pe deoparte gestionează aspectele administrative, protejează spațiul din jurul femeii pentru a nu-i întrerupe procesul, pe de alta, îi oferă ghidajul rațiunii într-un moment de totală deconectare cu orice aspect mental, echilibrând astfel esența feminină în plinătatea manifestării ei.

Experiența unei astfel de nașteri sudează cuplul la nivel subtil. Uniunea lor trece dincolo de fizicalitatea actului, care poate părea grotesc unui ochi exterior, reintegrând aspectele pure ale masculinului și femininului în matricea cuplului.